La apusul libertatii

Dupa caderea dictaturii, din decembrie 1989, am trait o intreaga suita de dezamagiri. Aveam impresia gresita ca tuturor oamenilor le este accesibila vietuirea lui Saul pe drumul Damascului, ca exaltarea noului demers democratic va evapora ca prin minune statornicitele noastre metehne. M-am simtit liber abia cand am renuntat la instinctul supravietuirii. Sperantele din timpul dictaturii comuniste, s-au confirmat ca desertaciuni dupa decembrie 1989. Am revenit cu greu la normalitatea modestiei, cea lipsita de pretentii. M-am obisnuit sa-mi cer doar mie ceea ce altadata credeam justificat sa solicit altora. (de parca as fi trait inainte de `89... dar stim cu totii cum era)

Cautam cu infrigurare cunoasterea, suntem cotati in functie de ea, ne specializam in uluitoarea ei diversitate, ne catalogam relatiile prin intermediul ei, ignorand faptul ca, utilizand-o, determinam si binele si raul. Bineinteles, necunoasterea implica aceleasi efecte, dar, oameni fiind, vrand-nevrand, vom ramane legati de responsabilitatile propriei conditii.

Traim intr-o lume in care ti se spune din tote directiile ca esti liber... ai sute de

drepturi si libertati. In realitate nu ai nici drepturi nici libertati, nici macar pe cele mai fundamentale dintre ele. Ai doar privilegii care iti pot fi luate in orice moment. Cum am ajuns in acest stadiu al evolutiei noastre? Simplu... am facut greseala sa lasam bancherii sa ne conduca. Corporatiile sunt deasupra oricarei forme de guvernare, iar guvernantii in loc sa ia masuri, le lustruiesc pantofii de aur ai bancherilor. Multumim demo(no)cratiei!

Doctrina liberala pleaca de la postulatul ca libertatea nu e doar un lux sau un adaos in viata omului, ci ea il defineste si il deosebaeste de animale (oare?). Libertatea iti ingaduie sa faci orice, asumandu-ti insa riscurile respective, care te indeamna la temperanta si la respectul persoanei altuia. Ea nu-ti impune restrictii, ci te cheama sa ti le impui singur, facand apel la ratiune, asadar la oportunitate. Ei bine, da, libertatea nu-i animalul de companie al plictiselii, nici masina de spalat pacate a aproapelui. Libertatea-i, pur si simplu, riscul de a fi om.

Nu exista o libertate data, ci doar o libertate cucerita. Esti liber daca te simti liber si vrei sa ramai liber, adica daca faci efortul de a reduce la minimum dependenta ta de sistemul social. Iar "daca nu ai de gand sa pui mana pe sabie nu ai voie nici macar sa rostesti cuvantul", iti meriti soarta...

Am scris aceste randuri doar pentru a va marturisi ca nu puteti conta doar pe mine, dar am sa incerc. Intr-o tara in care mi se pretinde in continuare sa fiu imoral pentru a supravietui si o Europa in care valoarea omeneasca este cotata in functie de contul bancar, refuz sa exist. Refuzul acesta nu inseamna revolta, lasitate sau nerecunostinta. Inseamna compatimire si tristete, declarate „ostentativ”, doar pentru ca oamenii si-au pierdut increderea in propria menire. Restul, dincolo de teama, e tacere.

Posteritatii: nu veti sti niciodata cat de scumpa a fost pentru generatia mea pastrarea libertatii voastre. Sper ca o veti pastra cu inteligenta.